Cu binecuvântarea Preasfintei Treimi, pomenim astăzi pe Sfântul Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei, un stâlp neclintit al Ortodoxiei și un far călăuzitor pentru neamul românesc. Viața și opera sa, analizate dintr-o perspectivă teologică, ne descoperă un chip luminos al unui ierarh dedicat trup și suflet slujirii lui Dumnezeu și luminării poporului său.
Sfântul Dosoftei, născut Dimitrie Barilă în anul 1624 la Suceava, într-o familie binecredincioasă, a primit o educație aleasă, studiind la școli renumite din Moldova și la școala Frăției Ortodoxe din Liov. Înzestrat cu o minte ageră și o sete nestinsă de cunoaștere, a aprofundat Sfintele Scripturi, scrierile Sfinților Părinți și a deprins mai multe limbi străine (greacă, latină, slavonă, polonă, ucraineană), punând aceste cunoștințe în slujba răspândirii dreptei credințe.
Din punct de vedere teologic, polivalența sa lingvistică nu a fost doar o abilitate intelectuală, ci un dar divin pus în slujba traduceri și tâlcuirii textelor sfinte, spre folosul credincioșilor care nu cunoșteau limbile clasice. Această lucrare filologică și teologică de traducere a textelor sacre în limba poporului reprezintă o actualizare a misiunii apostolice, de propovăduire a Evangheliei „oricărui neam și oricărei limbi” (Apocalipsa 14:6).
Intrarea sa în monahism, la Mănăstirea Probota, sub numele de Dosoftei, a marcat o etapă importantă în viața sa, consacrându-se rugăciunii, ascezei și studiului teologic. Aici a deprins nu doar știința cărții, ci și „știința științelor”, adică trăirea duhovnicească, ascultarea și smerenia. Din perspectivă teologică, monahismul său reprezintă o asumare a Crucii lui Hristos, o lepădare de sine și o dedicare totală slujirii lui Dumnezeu.
Ca mitropolit al Moldovei, Dosoftei s-a dovedit un păstor înțelept și un apărător al Ortodoxiei în vremuri tulburi. A luptat pentru unitatea Bisericii și pentru apărarea credinței ortodoxe împotriva prozelitismului calvin și catolic. Din punct de vedere eclesiologic, activitatea sa pastorală subliniază rolul esențial al ierarhului ca păstrător al dreptei credințe și garant al unității Bisericii.
Opera sa literară și teologică este vastă și cuprinde traduceri, versificări ale Psaltirii, cronici și scrieri teologice. Prin aceste lucrări, Dosoftei a contribuit la dezvoltarea limbii române literare și la formarea conștiinței naționale. Din punct de vedere teologic-cultural, activitatea sa reprezintă o împletire armonioasă între credință și cultură, o valorificare a tezaurului spiritual ortodox în contextul specific al culturii românești.
Canonizarea sa, în anul 2005, a încununat o viață dedicată lui Dumnezeu și aproapelui, recunoscându-l ca pe un sfânt ierarh, un luminător al Bisericii și un părinte al culturii românești. Prin mijlocirile sale, Domnul să ne întărească în credință și să ne lumineze calea spre mântuire. Amin.